Minge de hochei pe gazon

Cifre notabile

Dhyan Chand (India): Atacant legendar cu trei medalii olimpice de aur (1928, 1932, 1936).

Richard Allen (India): Portar emblematic care a primit doar trei goluri la trei olimpiade.

Yin Yufeng (China): Pionier al hocheiului chinez; a antrenat prima echipă națională și a contribuit la dezvoltarea fundamentală a sportului.

Istoria proiectului

Potrivit istoricilor, în jurul anului 2000 î.Hr., Persia avea un sport de a lovi mingea cu un băț. Mai târziu, a fost introdus în Atena prin Grecia. Pe peretele unei clădiri construite de Themistochos (514-449 î.Hr.), există un relief cu șase tineri care participă la un joc asemănător hocheiului, arătând scena jucătorilor din ambele părți luptă pentru minge în joc. Există, de asemenea, imagini și urme de hochei sculptate pe piramidele egiptene.

În Evul Mediu, francezii numeau acest sport „HOC-QUET”, ceea ce înseamnă bățul ținut de cioban. Mai târziu, a fost introdus în Marea Britanie și numit hochei.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, hocheiul modern a apărut în Marea Britanie aproape în același timp cu fotbalul modern.

În 1861, a fost înființat primul club de hochei.

În 1875 s-a înființat prima asociație de hochei la Londra și s-au formulat ultimele reguli ale jocului (la vremea respectivă, se prevedea că nu se puteau efectua lovituri peste 13.716 metri de cel mai apropiat stâlp de poartă, așa că s-a trasat o zonă de semicerc de tragere).

În 1883, a fost înființat Clubul Wimbledon, au fost trasate limitele diferitelor zone ale locului competiției și a început utilizarea mingilor-învelite cu sârmă și a bețelor de ceară albă.

În 1886, acest sport a fost promovat și popularizat pe scară largă în Marea Britanie, ceea ce a dus la înflorirea hocheiului și s-a răspândit pe continentul european. Mai târziu, a fost introdus în India, Pakistan și țările din Commonwealth.