Volei moale

Voleiul este un sport de echipă dinamic care a apărut în Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost introdus în China la începutul secolului al XX-lea. De la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, voleiul a fost recunoscut ca o competiție oficială la Jocurile Olimpice de vară, reflectând atractivitatea și popularitatea sa la nivel mondial.

Trimite anchetă

Introducerea Produsului

Libero: Libero este un -jucător defensiv cu normă întreagă, care este responsabil de primirea serviciului și de spargerea (salvarea mingii). De obicei, liberoul are cea mai rapidă viteză de reacție și cea mai bună tehnică de primă pasă din echipă. Deoarece liberoul nu are nevoie să atace sau să se apere în fața fileului (regulile nu o permit), poate fi un jucător scurt, cu o tehnică bună a primei pasi. Jucătorii desemnați liberi în joc nu pot juca alte poziții. Numărul de înlocuiri pentru libero este nelimitat, dar trebuie să existe o minge moartă între două înlocuiri, iar liberoul poate fi înlocuit doar de persoana înlocuită. Înlocuirea trebuie făcută înainte ca arbitrul să fluieră pentru a semnala serviciul. În special, liberoul poate înlocui jucători diferiți pentru două apariții în același set. Înainte de începerea fiecărui set, liberoul nu poate intra primul pe teren și trebuie să aștepte ca al doilea arbitru să verifice jucătorul titular înainte de a putea înlocui.

Atacant secundar: Atacatorii secundari sunt jucători care joacă adesea atacuri rapide lângă setter. Atacatorii secundari sunt dedicați blocării, deoarece trebuie să blocheze atacurile rapide ale atacatorilor secundari ai adversarului și trebuie să se deplaseze rapid din centru spre ambele părți pentru a organiza blocuri duble. De obicei, atacatorii secundari sunt cei mai înalți jucători din echipă și li se cere să aibă abilități bune de apărare.

Atacatorul principal: Atacatorul principal este jucătorul care atacă dintr-o poziție apropiată de marcaj. Deoarece majoritatea mingilor trecute în poziția principală de atac sunt mingi înalte, atacantul principal folosește adesea o alergare lungă-în sus, uneori chiar începând de pe margine. În atac, atacantul principal se bazează de obicei pe lovituri puternice pentru a înscrie, dar uneori este necesar să perturbe apărarea adversarului cu alergări în diagonală și atacuri rapide. Atacatorul principal trebuie să stăpânească și tehnica primei pasi, deoarece de obicei este al doilea punct de primă pasă în afară de libero, atunci când adversarul servește. Atacatorii-principali cu mâna dreaptă sunt cei mai potriviți să atace în poziția 4 (partea stângă a rândului din față), în timp ce atacatorii principali-stangaci sunt cei mai potriviți să atace în poziția 2 (partea dreaptă a rândului din față).